Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal prevede, la art. 76 alin. (4), doua situatii in care sumele achitate salariatilor pentru decontarea transportului acestora la si de la locul de munca nu sunt considerate venituri impozabile din salarii si asimilate salariilor, respectiv:
- Situatia in care salariatii isi au resedinta in aceeasi localitate in care se afla si locul de munca al acestora, caz in care decontarea acestor cheltuieli trebuie prevazuta in contractul individual de munca sau in regulamenul intern;
- Situatia in care salariatii isi au resedinta in alta localitate decat cea in care isi au locul de munca, caz in care decontarea acestor cheltuieli nu este obligatoriu a fi prevazuta in contractul individual de munca sau in regulamentul intern. Insa, trebuie avut in vedere ca salariatii nu pot beneficia simultant si de locuinta de serviciu ori de decontarea de catre societate a chiriei pentru locuinta inchiriata de acestia.
Salariatii care deconteaza cheltuieli cu transportul trebuie sa intocmeasca deconturi de cheltuieli la care sa anexeze documente justificative (bonuri fiscale de combustibil, abonamente de transport in comun, facturi sau bonuri fiscale pentru abonamentele de tren, cartele de metrou sau bilete, dupa caz).
In cazul in care salariatii deconteaza contravaloarea combustibilului, suma decontata trebuie sa aiba la baza o calculatie in functie de distanta parcursa la si de la locul de munca si de consumul mediu propriu autoturismului cu care efectueaza deplasarile. De asemenea, suma decontata va varia lunar in functie de numarul de zile in care salariatii sunt prezenti la sediul societatii.